CONTRIBUTIA RECEPTORILOR TIROZIN-KINAZICI LA IMBUNATATIREA TRATAMENTULUI GLIOBLASTOAMELOR - STUDIU IN VITRO -

   Glioblastoamele(GB) sunt cele mai frecvente tumori cerebrale la adulti avand o evolutie impredictibila. In ultimii ani, cercetatorii au descoperit noi terapii capabile sa tinteasca proteinele transmembranare implicate in semnalizarea intracelulara care sunt frecvent modificate in celulele de GB. Printre aceste terapii se regasesc si inhibitorii receptorilor tirozin-kinazici, o clasa de substante cu molecula mica care interfera cu activitatea intrinseca a tirozin-kinazelor blocand autofosforilarea si activarea receptorului.

   In acest studiu am investigat importanta inactivarii IGF-1R, EGFR si a PDGFR precum si a semnalizarii lor intracelulare via PI-3K si ERK1/2 pentru proliferarea celulara si raspunsul la radioterapie al celulelor de GB MO59J, MO59K, 8,18 si 38. Apoi, am determinat efectul co-inhibitiei IGFR si PDGFR asupra proliferarii celulare si sensibilitatii la radioterapie a celulelor de GB. De asemenea, am investigat capacitatea a trei compusi azo-die ( Metil Rosu, Metil Galben si Heliantina) de a induce citotoxicitate in doua linii celulare de GB 18 si 38 in vitro. Apoi, am determinat efectul Heliantinei asupra EGFR, IGF-1R si asupra cailor lor comune de semnalizare intracelulara pe calea fosforilarii PI-3K si ERK1/2, expresiei Bcl2 si fragmentarii PARP in celulele de GB.La final, am testat efectul citotoxic al Heliantinei asupra a 2 culturi primare de GB (11 si 15) precum si asupra a 2 culturi de pasaj mic de GB(BT1GB si BT2GB) pentru a vedea efectul anti-tumoral al Heliantinei in celulele de GB.

   Experimentele efectuate au demonstrat ca ca inhibitorii cu molecula mica folositi in acest studiu au doar o activitate modesta sau nu au efect asupra celulelor de GB studiate. Interactiunea dintre inhibitorii cu molecula mica si radiatiile ionizante a fost mai degraba aditiva sau subaditiva. Numai in cateva dintre combinatiile studiate interactiunea a fost sinergistica. Aceasta observatie ar putea explica interactiunea dintre IGF-1R si PDGFR care a mentinut activati efectorii semnalizarii intracelulare. In liniile de GB 18 si 38 am observat ca tintirea duala a IGF-1R si a PDGFR a stimulat moartea celulara comparativ cu inhibitia separata a celor 2 receptori. Co-inhibitia IGF-1R si a PDGFR a crescut radiosensibilitatea in celulele liniei 18 dar nu a intensificat efectul radioterapiei in celulele liniei 38. De asemenea, am descoperit ca JUNK1 a fost slab exprimat in celulele liniei 38 in timp ce in celulele liniei 18 proteina a avut o expresie crescuta. Expunerea la radiatii ionizante a indus activarea JUNK1 numai in celulele liniei 18 sugerand ca in aceasta linie celulara radiatia activata de JUNK1 ar determina un efect antiproliferativ paralel cu co-tintirea receptorilor. Tratamentul cu dnJNK1 a protejat celulele liniei 18 impotriva mortii celulare induse de radioterapie. Acelasi tratament nu a influentat raspunsul la radiatii al celulelor liniei 38. Acest studiu aduce prima evidenta in vitro ca Heliantina are efect citotoxic asupra celulelor de GB. Mai important, studiul nostru este primul care demonstreaza ca tratamentul cu Heliantina inhiba activitatea IGF-1R precum si pe cea a EGFR. De asemenea, am descoperit ca alte evenimente moleculare induse de tratamentul cu Heliantina au inclus si o reducere a fosforilarii PI-3K si a ERK1/2. Tratamentul cu Heliantina a fost asociat cu degradare PARP fara a fi afectata activitatea Bcl-2 in celulele de GB.